Proaspăt trezit, Alexandru Maxim coboară din cameră în holul hotelului de la Mogoșoaia, locul tradițional de cantonament al naționalei lui Pițurcă. „Nu știam că e programat interviul și abia m-am ridicat din pat”, explică blondul mijlocaș somnolența. Se așază pe canapeaua din piele de lângă bar și fiace semn că e pregătit pentru discuția cu reporteri ProSport. Lumina puternică a lămpii operatorului îi deranjează ochii încă încețoșați, dar nu protestează.
La primul antrenament al săptămânii, jucătorul lui VfB Stuttgart a acuzat ușoare probleme medicale, însă acesta spune că, la finalul sezonului din Bundesliga, resimte mai degrabă uzura psihică: „A fost unul încărcat, mai ales din punct de vedere psihic. Foarte mult stres și foarte multă concentrare pentru salvarea de la retrogradare. Știam că vor urma cele două meciuri de la națională și încerc să fiu 100% apt”.
Cum resimte stresul un fotbalist de doar 23 de ani? „Orice faci, te gândești la ceea ce se întâmplă cu echipa, la situația din clasament. Mai ales când ești acolo, în club, și îi vezi pe toți că sunt concentrați, că încearcă să găsească soluții. Și când ieși în oraș și ai discuții cu prietenii sau cu fanii, tot despre asta vorbești. În 10 ore din 12 în mintea mea e doar acest subiect și așa crește stresul. M-a maturizat foarte mult momentul ăsta”, detaliază Maxim. Fotbalistul încheie ideea zâmbind: „Nu mi-aș mai dori să trec prin așa ceva cu echipa, mi-a fost suficient”.
Chiar dacă nu am jucat constant, m-am pregătit foarte bine. Am discutat și cu oamenii din staff-ul naționalei și le-am spus că mă simt extraordinar. Situația la Stuttgart a fost una aparte, eram presați de rezultate. Oricum, la echipa națională nu e nimeni sigur de un loc de titular sau că va fi convocat Alexandru Maxim, mijlocaș România
Înapoi în coșmarul de pe „Karaiskakis”
Tricoul roșu al naționalei, cu sigla FRF în dreptul inimii, îți spune că discuția despre VfB Stuttgart sau Budesliga trebuie să se termine rapid. Iar dacă vorbeșt despre națională, automat amintești de „dubla” cu Grecia. A trecut aproape jumătate de an, dar meciurile cu elenii capătă din nou formă acum, în buza Mondialului la care am ratat prezența. Maxim confirmă cu privirea în pământ: „La fiecare discuție pe care o am cu un coleg care merge la Mondial, inevitabil gândul îmi fuge la dubla aceea cu Grecia și îmi dau seama cât de aproape am fost. Ar fi fost extraordinar…”
Fotbalistul de 23 de ani refuză să rămână prins în amintirea celui mai dureros eșec al tricolorilor din ultimul deceniu, încearcă să își canalizeze atenția spre următoarele preliminarii, dar fantoma grecilor reapare la fiecare discuție despre Mondial, fie el și din 1998: „Acela este primul turneu pe care mi-l amintesc destul de bine. Țin minte finala Frața – Brazilia în care Zidane a marcat două goluri cu capul. Uite… nu știu ce să mai zic, pentru că de fiecare dată îmi aduc aminte tot de meciurile cu Grecia și îmi pare și mai rău că nu suntem acolo”.
„La 16 ani eram la echipa a doua în Spania, iar ei sunt la națională”
Pentru amicalele cu Algeria și cu Albania pe care naționala le va disputa în Elveția, Victor Pițurcă a avut câteva alegeri surprinzătoare. I-a chemat să se pregătească alături de Marica sau Raț pe Cristi Manea (16 ani), Florin Tănase (19 ani) sau pe Bogdan Vătăjelu (20 de ani). Tot pentru un cantonament în Elveția a fost convocat pentru prima oară și Alexandru Maxim. În urmă cu doi ani, fotbalistul care a strâns între timp 11 selecții sub tricolor debuta într-un amical cu Austria. Acum, Maxim se minunează când îi vede la antrenamente pe mai tinerii săi colegi: „Nu știu dacă eu sunt cel mai în măsură să vorbesc despre vârsta lor, am, totuși, 23 de ani, dar chiar stăteam și mă gândeam că atunci când aveam anii lor jucam la echipa a doua sau la juniori, în Spania. Ei dau dovadă de mare maturitate. Sper să debuteze”.
„Toate amintirile mele despre națională îl au pe Lobonț”
De la noii veniți, discuția trece natural la plecările din lotul tricolorilor. Singura retragere anunțată oficial este, deocamdată, cea a lui Bogdan Lobonț. „Toate amintirile mele cu echipa națională îl cuprind pe Bogdan Lobon. Și țin minte că la primele convocări eram puțin uimit, copil fiind, că îl am în fața mea. A avut o relație apropiată cu toată lumea și îmi aduc aminte că la ultimele meciuri se comporta ca un antrenor. Și uneori e stresant lucrul acesta, pentru că tu nu-ți dorești să țipe lumea la tine”, povestește Maxim zâmbind.
INTERVIUL INTEGRAL CU ALEXANDRU MAXIM POATE FI URMĂ‚RIT ÎN PLAYER-UL PROSPORT
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER